Din miezul unei nopţi de vară,
Georgianei
În noaptea asta ne vom fi de toate,
Făcând ce e firesc și omenesc,
Dintre uitări dorințele vom scoate
Simțindu-le, prin fapte, cum ne cresc.
a
În dans de trupuri calde și flămânde,
Al nopții miez, din plin, ne va găsi,
Chiar stelele, din Ceruri, tremurânde
Vor sta cu insistență-a ne privi.
Mi te vei vrea a mea, ca și în vise,
Și mă vei vrea al tău, nu doat idee,
Cu toate câte-s vieții circumscrise
Să-nveți cum e, și să te simți, femeie.
Din gând te știu deja în așteptare,
Nu pot nici așteptarea-mi să o neg,
Și noaptea va veni și va fi mare
Ca să mă ai în tine ca întreg.
În pași de dans fixați de amănunte,
În sânge-am să-ți rămân, definitiv,
Cu semnele și tâmplele-mi cărunte
Și gându-mi cu accent demonstrativ.
Suntem veniți în lume de departe,
Vom ști, în noaptea-aceasta, cu ce rost,
Și cum vom fi știuți și după moarte,
Într-un prezent ce viitor ne-a fost.
Definitiv și pentru totdeauna
Ne vor veni idei și gânduri noi,
Când va voi, spre zori, să doarmă luna,
Știindu-ne, într-unul, pe-amândoi.
În noaptea asta trupurile noastre
Mereu într-unul se vor contopi,
Ca semn că din tăriile sihastre
Lumina s-a pornit a ne uni.
