21 martie 2019

Seara de schimbare

Ştiindu-ţi aşteptarea...
Danei

În seara asta altfel o să fie,
Ne vom iubi cum nu ne-am mai iubit,
Lăsându-mă să-ți fiu o veșnicie
Simțire că-n sfârșit te-ai împlinit.

Se va-ntâmpla ceva ce, fără veste
Al vieții drum altfel va defini,
Înspre urmarea ce, ca în poveste,
Spre nemuriri, tacit, te va urni.

Te vei voi sub mine toată, goală,
Să poți simți trăirile-mi prin pori,
Lăsând uitării urma de-ndoială
Ce ți-a furat, din curcubeu, culori.

Punându-mi gurii sânii tăi dovadă
Că nu ai timp în vorbe de pierdut,
Ochii-ți vor vrea în ochii mei să vadă
Esența-mpreunării ca trecut.

Visul urca-vei, iar și iar, spre stele,
Uitând în gânduri prea-lumești idei,
Ademenită de idei rebele
În clar consens cu-al faptelor temei.

Și noaptea-ntreagă vei voi-o mare,
Simțind întregul maxim și profund,
Să nu mai lase loc de întrebare
Momentului concretului fecund.

Îți vei simți în pântec tresărirea
Și zvâcnetul răsplatei ce-o primești
Când fundament etern îți pui menirea
Ca adevăr al vieții ce-o trăiești.

Ne vom iubi continuu noaotea-ntreagă,
Uitând de false reguli și pudori,
Dând șanse vieții care ne reneagă
Să ne declare mâine-nvingători.

14 martie 2019

Iubiți fără iubire

Prin ecoul întâmplării fireşti,
Otiliei

Între noi n-a fost nicicând iubire,
Am curaj de asta să vorbesc,
Vremuri, din trecut, să-ți amintesc,
Ori, de nu mai știi, să-ți dau de știre.

Căutai ceva... în căutare,
Drumul s-a urnit întâmplător
Înspre un moment din viitor
Ce dădea speranțelor urmare.

Adevărul se numea dorință
Ce, în noapte somnul ți-l fura
Și-nspre deznădejde te ducea
Când priveai a vieții folosință.

Și m-ai vrut, ca formă și măsură
Invocându-mi dreptul meu, firesc,
De-a-mi lăsa, în sensul omenesc,
Ca amprentă-ntreaga semnătură.

Între coapse-ți n-aveam îndurare
Să găsesc motiv de-a fi grăbit,
Conștient că-i mult mai nimerit
Să vezi clar ce-i mic și ce e mare.

Iar prin mersul fiecărei clipe
Totul se-ntâmpla până-n final
Ca-ntr-un fel, și tipic și normal,
Semnul vieții să se înfiripe.

N-avea rost să pun nici o-ntrebare,
N-avea rost să dau vreun răspuns,
Faptele erau îndeajuns
Ca o ceartă fără de-mpăcare.

Și-au fost toate date ca să fie,
Tu să-ți ai un scop, să-l împlinești...
Va veni și vremea să plătești
Hotărâta-ți mare nebunie.